Manifestarile naturale ale doliului

Urmariti acest filmulet de 8 minute pentru a afla ca anumite stari si ganduri pe care le aveti sunt absolut normale si ca nu ati “innebunit”, cum poate v-au spus unii oameni.

 

 

Urmatorul material a fost creat de Asociatia “Exista viata dupa doliu” in mai 2012, pentru a fi de folos tuturor celor care trec prin zile grele, după o pierdere răvăşitoare:

 

 

 

 

 

 

 

Printati aceasta pagina si cititi-o acasa ori de cate ori simtiti nevoia! Cititi-o impreuna cu alte rude apropiate si nu va temeti daca simtiti diferit de ce scrie aici. Fiecare om sufera altfel.

CE ESTE DOLIUL PSIHOLOGIC?

Moartea unei persoane foarte dragi reprezintă un eveniment traumatic la nivel psihologic. De multe ori tindem sa intelegem gresit comportamentele exagerate ale unei persoane indoliate. Durerea pe care o simṭim este un răspuns universal uman la pierdere ṣi nu reprezintă nimic psihopatologic. Pe de altă parte în literatura de specialitate se face o diferenṭiere între “doliul normal” ṣi “doliul complicat” astfel încât apar multe întrebări legate de normalitatea reacṭiilor pe care le avem atunci când ne confruntăm cu o pierdere.

DOLIU NORMAL SI DOLIU COMPLICAT

Doliul normal implică o gamă foarte largă de sentimente ṣi comportamente comune. Unele cercetări asupra doliului au identificat o serie de faze sau teme prin care o persoană trece, evidentiind caracterul procesual al doliului. Worden (2002) descrie 4 faze:

Faza 1: Negarea realităṭii pierderii. La începutul doliului apare un sentiment ca nu s-ar fi întâmplat. Acum poate aparea blocajul emotional, cand persoana respectiva nu poate intelege si nu realizeaza cele intamplate. O sotie află o veste interesantă si se gândeṣte: “Trebuie să-i spun si sotului meu. Nu pot, sotul meu a murit.” In această fază este importantă acceptarea realitătii că persoana nu mai există si că nici nu se va întoarce. Acceptarea trebuie să aiba loc atât la nivel intelectual, raṭional, cât si la nivel emoṭional. Opusul neacceptării realitătii este negarea ireversibilităṭii pierderii, a semnificaṭiei pierderii.

La citeva ore sau zile dupa moartea unei rude sau prieten apropiat majoritatea oamenilor se simt impietriti, parca fara sa le vina sa creada ce s-a intimplat, chiar daca se asteptau la acea moarte. Aceste simtaminte pot fi depasite prin aranjamentele funerare care trebuie facute impreuna cu rudele apropiate. Cu toate acestea, acest sentiment de nereal poate deveni o adevarata problema daca se prelungeste prea mult. Vederea cadavrului persoanei apropiate poate fi un mod important de a incepe sa depaseasca momentul cel mai greu. De asemenea, funeraliile si serviciul religios sunt ocazii in care realitatea este perceputa evident. Poate ca sentimentul coplesitor al asistarii la funeralii poate fi greu de indurat, dar sunt un mod de a spune “la revedere” persoanei iubite. Uneori aceste lucruri par sa fie mult prea dureroase de facut si deci sunt lasate in seama altora. Cu toate acestea adeseori se ajunge la un adanc sentiment de regret in anii urmatori.

Starea de agitatie este de obicei mai puternica cam dupa 2 saptamini de la deces, urmata insa imediat de momente tristete tacuta sau depresie, retragere in tacere. Aceste schimbari bruste, emotionale pot fi confuze pentru prieteni si rude dar fac parte din modul de trecere prin diferitele stagii ale tristetii. Desi agitatia scade, perioadele de depresie devin mai frecvente si ating cota maxima cam dupa 4-6 saptamini de la eveniment. Spasme de lacrimi pot izbucni in orice moment datorate unor oameni, locuri sau lucruri care ii amintesc de persoana decedata. Alte persoane considera ca este greu de inteles si chiar jenant cind o persoana indoliata izbucneste in lacrimi adeseori fara un motiv evident. In acest stagiu al tristetii, este bine ca persoana sa nu evite un timp prea indelungat oamenii, deoarece ar putea fi un impediment pentru viitor si este mai bine sa se incerce trecerea la activitatile normale dupa aproximativ 2 saptamani. In acest timp, aparent, persoanele indoliate doar stau in tacere. De fapt, ei se gindesc la persoana draga., revazind momentele fericite ale vietii precum si pe cele mai rele. Este vorba de modul tacut de impacare cu situatia.

Faza 2: Trecerea prin durerea doliului. Nu toată lumea experimentează aceeasi intensitate a durerii sau simte în acelasi fel, dar este imposibil să nu experimentezi nici un fel de durere după pierderea cuiva drag. Negarea acestei faze reprezintă a nu simti, adică a bloca emotii si gânduri legate de pierdere prin stimularea doar a emotiilor pozitive, prin alcool sau droguri.

Curand impietrirea dispare si este inlocuita cu un sentiment de agitatie, de jelire a persoanei decedate. Exista dorinta puternica de a dori sa o regasesti, desi acest lucru este in mod clar imposibil. Aceste sentimente fac dificila relaxarea si concentrarea si pot apare si tulburari de dormire. Visele pot fi extrem de obositoare. Unii oameni considera ca “ii vad” pe cei iubiti dar morti peste tot unde merg – pe strada, in parcuri, pe langa casa, si prin toate locurile pe care le-au vizitat impreuna. Unii oameni manifesta furie la adresa doctorilor sau surorilor de spital care nu au putut impiedica moartea, la adresa prietenilor si rudelor care nu au facut destul pentru a-i proteja, si uneori aceasta furie este indreptata chiar spre persoana decedata.

Faza 3: Reglarea mediului în care persoana dragă nu mai există. Există trei tipuri de reglaj: reglajul exterior, reglajul interior ṣi reglajul spiritual. Reglajul exterior poate însemna pentru o văduvă a face faṭă unei case goale, a creste copiii singură, a gestiona finantele. Reglajul interior se referă la reglarea  simtului Eului, important fiind ce efecte are pierderea asupra stimei de sine. Există relatii în care stima de sine a unei persoane este dependentă de persoana de care sunt atasati. Reglajul spiritual se referă la modul în care privim lumea, care după o pierdere poate fi sever zguduit. O persoană poate începe să-ṣi pună întrebări despre sensul vieṭii, despre convingerile religioase: există sau nu un Dumnezeu?

Faza 4: Re-cadrarea emoṭională a decedatului ṣi continuarea vietii: “Retragerea energiei emotionale de la decedat ṣi reinvestirea ei în altă relatie”. Cu alte cuvinte a găsi căi prin care să-l tinem minte pe cel drag, să-l păstrăm aproape si în acelasi timp să ne vedem de viata. Pe masura trecerii timpului, puternicul sentiment de durere pare sa slabeasca. Depresia se micsoreaza si este posibil sa ne gindim si la alte lucruri, chiar sa facem planuri de viitor. Cu toate acestea, simtamantul pierderii unei parti din noi nu dispare total. Pentru unul din partenerii de viata, exista o constanta aducere aminte a noii lor situatii de persoane singure, iar vederea altor cupluri este un constant mod de readucere aminte.

Dupa o perioada de timp, este posibil sa simtim iar pofta de viata, desi o parte din noi va lipsi mereu. Chiar si asa, cativa ani mai tirziu, va veti gasi in situatia de a discuta ca si cand el sau ea mai este impreuna cu dvs. Faza finala este reprezentata de inceperea unui nou mod de viata. Astfel depresia inceteaza, se imbunatateste calitatea somnului si energia revine la normal. Sentimentele sexuale care se pierdusera o perioada de timp acum se reintorc – si este un fapt absolut normal, cu nimic rusinos. Cu toate cele prezentate pina acum, nu putem spune ca exista un mod standard de comportament post – moarte. Fiecare dintre noi avem caracteristici specifice si deci fiecare are un mod propriu de comportament in astfel de cazuri.

Aceste faze diferă în intensitate si durată în functie de fiecare persoană si de particularitătile pierderii (ce a însemnat persoana, dacă a fost o moarte asteptată sa nu, etc). Normalitatea doliului presupune trecerea prin fiecare etapă. Multi isi revin din aceasta stare in 1 sau 2 ani. De asemenea, persoanele apartinand anumitor culturi tratateaza moartea in anumite moduri distincte. In decursul secolelor, oamenii din diferite parti ale lumii si-au creat propriile lor ceremonii pentru a intampina moartea. In unele comunitati, moartea este vazuta doar ca un pas in ciclul continuu al vietii, iar moartea nu este de “o oprire totala” ci o continuare. Ritualurile si ceremoniile funerare pot fi publice sau particulare si tacute. La unele culturi, perioada de doliu este fixata, iar la alte culturi nu este o perioada delimitata strict. Sentimentele exprimate de persoanele in doliu pot fi aceleasi, insa modurile de exprimare pot fi diferite.

In momentul în care apar blocaje la nivelul uneia dintre aceste faze, se face trecerea la doliul complicat. Doliul complicat implică: reacṭii de doliu cronice (se întind pe o perioadă foarte lungă de timp mai mare de un an), întârzierea reacṭiilor la doliu (după o lungă perioadă de timp de la deces, persoana are reacṭii excesive de pierdere la evenimente care aparent nu au nici o legatură cu evenimentul traumatic iniṭial), reacṭii exagerate la doliu care pot conduce la depresie clinică.

MANIFESTARI NORMALE

Persoana în doliu este asaltată de o multitudine de emotii care desi “normale” pot conduce la un doliu complicat în functie de cum le experimentează.

a. Tristetea, este cel mai comun sentiment care apare în timpul doliului. Nu este obligatoriu ca ea să se manifeste prin plâns. Multe persoane încearcă să blocheze tristetea desfăsurând excesiv diferite activităti. Evitarea îndelungată a simtirii tristetii poate conduce la un doliu complicat. Tristetea apare in general dupa decesul unei persoane pe care am cunoscut-o o perioada de timp. Cu toate acestea este clar ca persoanele care au suferit avorturi sau carora le-a murit un copil forte mic sufera acelasi tip de sentiment si au nevoie de atentie si consideratie.

b. Furia este o emotie frecvent simtită, care produce multe sentimente de confuzie. Această furie are două surse: a) vine dintr-o frustrare legată de faptul că nu se putea face nimic pentru a preveni moartea ṣi b) vine dintr-o experientă regresivă care apare după pierdere ṣi se manifestă prin dificultatea de a trăi fără acea persoană. Riscant în ceea ce priveste furia este întoarcerea ei spre propria persoană, ajungându-se la dezvoltarea unei depresii severe sau chiar comportamente suicidare.

 c. Vinovătia apare de obicei legată de evenimente sau ceva ce a fost neglijat în perioada apropierii pierderii: “nu l-am dus la spital mai repede”, “trebuia să fiu mai bun cu el”. Oamenii sufera adeseori gandindu-se la toate lucrurile pe care le-ar fi putut face si toate lucrurile pe care le-ar spune daca mai erau impreuna cu persoana decedata. Se gandesc adeseori ca ar fi putut reactiona altfel pentru a face ceva sa impiedice moartea. Bineinteles moartea este dincolo de orice control uman si o persoana care sufera din cauza mortii celui drag trebuie sa stie aceasta. Vinovatia poate aparea si datorita faptului ca exista o anumita usurare dupa moarte unei persoane care a suferit o boala indelungata si dureroasa. Acest sentiment de usurare este natural, de inteles si foarte comun.

d. Anxietatea poate varia de la un uṣor sentiment de insecuritate la un atac de panica puternic. Cu cât este mai intensă si mai persistentă anxietatea cu atât sugerează o reactie anormală. Anxietatea este generată fie de frica persoanei că nu se vor descurca singuri, fie este relaṭionată de constientizarea propriei vieti. Sentimentul singurătătii este foarte frecvent la persoanele care au pierdut un sot/sau o sotie. Desi se simt foarte singuri, multe văduve/i nu ies din casă pentru că se simt în sigurantă acolo.

e. Oboseala, ce poate fi experimentată ca apatie, poate fi neplăcută pentru persoanele care sunt foarte active. De obicei aceasta se poate auto-limita, dacă nu – poate fi un semn al depresiei.

Există o serie de emotii perfect normale care apar în functie de caracteristicile pierderii. De exemplu “sentimentul de usurare” apare deseori dacă persoana care a murit a suferit foarte mult înainte. Sentimentul de amorteală, raportat ca lipsa emoṭiilor este deseori experimentat la începutul procesului de doliu, imediat după ce au aflat de moarte. O explicatie ar fi faptul că există atât de multe emotii, încât dacă le-am permite să devină constiente ar fi copleṣitor, astfel amorteala reprezintă o protecṭie fată de acestea.

CAND APELAM LA UN SPECIALIST?

Daca sunt manifestate mai multe din descrierile de mai jos, este indicat sa apelezi la sprijinul unui specialist:
•Persoana nu poate vorbi despre decedat fara a manifesta un doliu intens (plans in crize etc).
•Persoana care a trecut printr-un doliu nu poate sa se desprinda de lucrurile persoanei decedate.
•De multe ori cel care este in doliu manifesta simptome fizice ca ale decedatului.
•Apare tendinta de a se izola si luarea de decizii drastice – negative – de a-si schimba radical viata.
•Tulburari depresive majore, culpabilitate persistenta si o stima de sine scazuta; impulsuri auto-distructive, imitarea compulsiva a persoanei decedate, tristete intensa care apare in aceeasi perioada a anului, fobie legata de moarte sau de imbolnavire.

CUM NE POATE AJUTA SPECIALISTUL?

•folosirea simbolurilor: fotografii, scrisori – care sa evoce persoana pierduta si sa readuca; in prim plan amintirea momentelor placute;
scrisul: scrisori pentru decedat in care se exprima ceea ce se simte – ca o incheiere a relatiei si o metoda de a exterioriza corect durerea coplesitoare;
desenul: exprimarea grafica a sentimentelor, folosirea metaforelor.

Sunt situatii in care noptile nedormite se prelungesc incit se ajunge la o adevarata problema. Doctorul va prescrie in acest caz citeva somnifere. Daca depresia continua sa se adanceasca afectand pofta de mancare, energia si somnul, vor fi necesare niste medicamente antidepresive. Daca nu se observa imbunatatiri, se poate recomanda vizitarea unui psihiatru. Acest sentiment de durere poate rasturna lumea noastra personala si reprezinta una dintre cele mai dureroase experiente pe care le induram. Poate fi ciudat, teribil si coplesitor. In ciuda acestor afirmatii, este un moment de viata prin care trecem cu totii si de obicei nu necesita tratament. Pentru persoanele care insa au probleme mai deosebite, vizitarea unui doctor este absolut necesara.

Obiceiuri

      Sunt o persoana cu multe tabieturi. Primul lucru pe care il fac dimineata este sa ma duc afara sa iau ziarul de la colt. Imi pregatesc un bol cu cereale si ma cuibaresc in scaunul meu favorit sa citesc si sa mananc. Din cand in cand, la momentul cand ajung afara, nu gasesc ziarul deja livrat. Nici nu pot sa spun ce descumpanita ma simt. Pot sa iau masa ca de obicei in scaunul meu confortabil, dar o parte din rutina mea a fost data peste cap, si nu ma simt in largul meu. Cand moare cineva drag, obiceiurile noastre sunt facute vraiste. Spre deosebire de ziarul meu, care va veni cu siguranta a doua zi, distrugerea obiceiurilor este permanenta si ireversibila. Mi-aduc aminte de povestea miriapodului care mergea fara probleme pana cand cineva l-a intrebat cum de reuseste sa faca asta, si asta l-a oprit. Moartea cuiva drag ne poate opri de asemenea complet. Suntem adeseori constienti de lucrurile importante care ne preocupa dar ne impiedicam de cele mici, fie ca sunt obisnuinte de o viata sau mai noi, aparute ca urmare a ingrijirilor sau infirmitatii.

       Dupa o moarte, multe din lucrurile pe care le faceam in mod “normal” nu se mai aplica. Luatul mesei poate fi de acum inainte o activitate individuala; nu e nevoie de a doua cana sau farfurie, si totusi atat de des ne vom pregati automat sa le punem. Suntem obisnuiti sa ne intoarcem unul la altul ca sa comentam despre ceva vazut la televizor, sa ne minunam de vreme, sau sa zicem “noapte buna” Acum nu mai avem interlocutor si asta ne poate facem sa ne simtim incomozi si invinsi de tristete. La supermarket o sa ne surprindem cumparand lucruri pe care le luam in mod normal pentru cel/cea drag/a. Cand ne vom intalni cu prieteni sau cunostinte, saluturile obisnuite si intrebarile standard despre parteneri sau copii nu mai au un raspuns automat. De vreme ce nu se mai aplica procesele automate, va fi nevoie de energie sa gandim si sa dezvoltam altele. Ceea ce poate fi epuizant. Cand hotararea a ce anume sau cand sa mancam devine monumentale, luarea unor decizii mai importante pare dincolo de capacitatile noastre.

      Totusi, in fiecare zi de dupa moarte, noi obiceiuri imperceptibile se vor dezvolta, eliberand energia pentru alte activitati. Fiecare noua actiune poate aduce cu sine o provocare, dar de asemenea si asigurarea ca vei fi trecut prin cea anterioara. Putem sa dam raspunsuri acceptabile la intrebarile sociale si sa ne iertam scaparile de comportament. Cand vom recunoaste inevitabilitatea aparitiilor accidentale ale vechilor obiceiuri, o sa le putem face fata mai bine. Pe masura ce vom invata sa tratam mai usor propriile reactii si sa avem noi obiceiuri pe care sa ne bazam, lumea noastra va fi din nou un loc unde ne vom simti confortabil.” (Extras dintr-un articol in “Calatorii” de Genie Wild)

Surse:
http://www.scritube.com/sociologie/psihiatrie/REACTIA-LA-DOLIU1422041613.php
http://www.cdppsi.ro/files/Procesul%20de%20doliu%20-%20implicatii%20pentru%20copii.pdf
Newsletterul www.hospiceofsiouxland.org

Comentarii

comments